Să fim iar copii..

        Mai ții minte cum era în copilărie și adolescență? Când cea mai mare dramă era tema de jumătate de pagină pe care parcă nu mai reușeai să o termini? Când prieteniile se legau în cel mai sincer și mai natural mod?

        Când credeai că vei putea schimba lumea după bunul plac? Când sentimentele și gesturile impulsive câștigau mereu în fața rațiunii (de fapt nici nu prea știam ce înseamnă asta)? Când știam să ne bucurăm de lucrurile mici, care până la urmă reprezintă esența vieții?
       Mai ții minte când ieșeai cu prieteni mai mari ca tine în oraș și plăteau ei pentru că tu aveai alocație, iar ei, salariu? Și mai ții minte când ei ziceau că la primul salariu te vor lăsa pe tine sa plătești ? Chiar a fost așa? Ați mai păstrat legătura și au fost acolo văzându-te cum te bucuri că în sfârșit ai reușit să te angajezi în domeniul care iți place și cum te lauzi cu primul salariu câștigat oficial de tine?(să recunoaștem, banii primiți nu ne oferă aceiași satisfacție ca cei câștigați prin munca noastră)
        Cum ar fi să retrăim acele momente? Cum ar fi să fim iar copii? Să fim iar la școala și la liceu? Nu ar fi frumos să păstrăm mereu viu în noi copilul care am fost cândva și care știa să aprecieze prezentul și să se bucure de el fără a trăi mereu îngrijorat de ce și cum va fi maine sau peste nu știu cât timp?
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s