Fără cuvinte…

“Cât de multe jucării am! Vrei să ți le arăt?”… Sunt două propoziții pe care le auzim des din partea copiilor.. Și ne imaginăm o cameră plină de jucării… Chiar dacă am mulți verișori care deși nu au loc, la propriu, unde să își mai țină jucăriile, vor alte jucării noi, am și un verișor acesta e diferit. O să ii zic G. El nu e ca ceilalți. E altfel din punct de vedere al caracterului, iar pentru mine asta nu poate avea decât un sens bun. Bucuria care se vedea în ochii lui când mi-a zis “Hai să îți arăt cât de multe jucării am!”, se găsește rar. O vizită la la acest băiețel de vreo 4-5 ani, mi-a dovedit că aparențele sunt înșelătoare… De ce? Pentru că, după ce m-a invitat să îi văd jucăriile, G. a scos de sub pat o cutie de pantofi cu câteva jucării. Și da, în locul camerei pline din imaginația mea, avea o cutie din care a început cu grijă să scoată câte o jucărie și să mi le prezinte pe rând cu bucurie și extaz. Unele erau vechi, de la frații mai mari, uzate, poate chiar puțin rupte. Dar G. se bucura de ele și le prețuia. Pentru mine a fost e lecție… Câte avem de învățat de la unii copii! Și după ce a a terminat cu jucăriile, nu le-a lăsat aruncate peste tot, le-a aranjat la loc în cutia pe care a pus-o sub pat… Pe mine, m-a lăsat fără cuvinte…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s