Miercurea fără cuvinte(17)

Advertisements

Dupa un an: cu bune si rele, cu vise si durere…

slide_150916_53168

Zilele trecute s-a implinit un an de cand am scris prima data pe acest blog… Intentia mea era sa postez atunci ceva special pe blog, dar lucrurile nu au fost asa… Viata mi-a demonstrat inca odata ca planurile de acasa nu se potrivesc cu cele din targ… Iar ceea ce credeam ca va fi o zi linistita si senina, s-a transformat brusc si total pe neasteptate intr-o lovitura puternica, una dintr-aceea dupa care nu iti revii usor, mai ales cand aceasta situatie s-a repetat la scurt timp dupa una identica si cu precadere atunci cand nu are de suferit doar o persoana, ci mai multe… Dar ce sa-i faci? Viata merge inainte cu bune si rele! Cand ne e bine, nici ca ne pasa de rau, atunci parca lumea ne apartine, parca putem orice, dar in fata problemelor nu prea ai ce face decat sa te resemnezi si sa accepti prezentul, asa cum e, mai ales in cazul situatiilor ireversibile(chiar daca se zice ca totul poate fi schimbat, ca nu e niciodata prea tarziu, ei bine, uneori lucrurile sunt asa cum sunt si nu pot fi schimbate, sau cel putin nu de noi, care la urma urmei suntem doar niste oameni, avem un suflet si un trup care danseaza pe scena vietii pana vine acel moment in care pamantul se intoarce in pamant…si cum sa nu ti se rupa sufletul in bucati cand ii vezi pe cei dragi cufundati intr-o durere sfasietoare?).
Continue reading

Printre rânduri

wpid-fb_img_1427640701803.jpg

Tehnologia ne înconjoară. De fapt, fie că acceptăm, fie că nu, suntem dependenți de tehnologie. Orice pare mai ușor, mai rapid, mai la îndemână.
Să scriem scrisori de mână, nu un mesaj pe vreo rețea de socializare… Când am făcut ultima dată asta? Sau am făcut vreodată asta? Câte emoții erau transmise cândva prin scrisul uneori tremurat pe o coală de hârtie?
În ultimul timp, sunt la modă și audiobook-urile. Adică, decât să stăm cu o carte în mână, e mult mai comod să ne punem căștile în urechi, să dăm play și gata, cineva citește în locul nostru, numai să avem urechi de auzit… Și, totuși, e același lucru? Aceeași senzație ne cuprinde în ambele cazuri? Eu zic că nu! Cât de frumos e când descoperim ceea ce se întâmplă în carte pe măsură ce răsfoim paginile! Până și imaginația noastră funcționează altfel în asemenea circumstanțe. Ca să nu mai zic de parfumul cărților vechi care ne trezește atâtea amintiri și emoții! Continue reading

Putem fi bine cu adevarat?

??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

      Poate fi vreodata bine? 
Bine cu adevarat? Bine pentru toti?… Zilele trec indiferent ca ne convine sau nu si timpul se scurge fara sa tina cont de ceea ce vrem…
      Ajungem sa dorim binele celorlalti, dar si binele nostru. Dar cum procedezi cand fericirea cuiva drag depinde de tine? Continue reading

Crezi oare…?

7552255-r3l8t8d-600-23

Crezi ca poti sa ai incredere in cineva?

Crezi ca doar fiindca ai incercat mereu sa fie bine, prietenii vor aprecia asta?

Crezi ca atunci cand cineva iti spune: “Noi ramanem prieteni.”, e sincer?

Crezi ca daca iti doresti ceva cu adevarat, chiar ti se implineste dorinta? Continue reading

Multe zile…

daylight-489x218

Sunt zile în care ești fericit cu ceea ce ai, în care vezi partea frumoasă din fiecare lucru și sunt zile în care nu ai tăria să mai vezi ceva bun în nimic.

Sunt zile în care deși toate, în afara unui lucru, se întâmplă după cum îți dorești, nu ești fericit pentru că adevărata ta fericire constă tocmai în acel lucru care îți lipsește, pentru care ai renunța la toate celelalte și care ți-ar fi îndeajuns pentru a fi fericit, Continue reading

Zâmbește!

happy girl

”Zâmbește! Zâmbește mereu!” Ni se spune mereu să zâmbim, să privim spre viitor cu zâmbetul pe față pentru că atunci când întâmpinăm viitorul cu un zâmbet, el ne va surâde. Dar chiar e atât de ușor să zâmbești? Să zâmbești mereu? Să crezi cu toată tăria că lucrurile vor fi bine, chiar și atunci când în loc să urci, ți se pare că în fiecare secundă care trece ești tot mai jos, tot mai departe de ceea ce ai nevoie pentru a zâmbi? Continue reading