Sunt aici, sunt aici pentru tine. Nu conteaza cat timp a trecut sau cat timp va mai trece, voi fi mereu aici langa tine si pentru tine atunci cand vei avea nevoie de mine, de ajutorul meu sau, pur si simplu, sa vorbesti cu cineva, sa ii impartasesti gandurile tale: de la cele mai marunte pana la cele mai profunde… Nu conteaza, voi fi mereu langa tine!
Poate ca viata ne va duce pe cai diferite, poate ca planurile Domnului cu fiecare dintre noi vor face sa nu mai fim fizic unul langa altul si, totusi, voi fi mereu langa tine pentru ca te port in suflet. Da, pe tine te port in suflet! Si vei avea mereu locul tau acolo pentru ca atunci cand o persoana iti ajunge in suflet inseamna ca e cu adevarat speciala si importanta si astfel, ea devine o parte din el! Crezi ca daca va veni acea zi in care nu ne vom mai vedea, indiferent din ce motive, nu voi mai fi aici, pentru tine? Sau ca ochii care nu se vad se uita? Acum te contrazic, nu e asa! Odata ce cineva ajunge in sufletul alcuiva o face pentru totdeaua. Poate ca va fi o despartire si ca in timp te vei obisnui sa traiesti cu absenta cui ti-a ajuns in suflet, fie ca e vorba de cea mai buna prietena, de cel mai bun prieten sau de cel pe care il iubesti,poti chiar sa crezi ca locul ocupat de ea/el s-a eliberat… Totusi, gandeste-te putin… Daca ar veni si ti-ar cere ajutorul, nu ti-at sta inima in loc pentru o secunda? Nu ai fi cuprins de emotie? Nu ai retrai din nou fiecare moment frumos petrecut impreuna? Oare nu ti-ai dori sa fii din nou acolo, in trecut, exact ca in amintiri? Oare nu te cuprinde dorul si nostalgia? Si acum te mai intreb ceva, o ultima intrebare: asta nu inseamna ca in ciuda a toate, poate a timpului trecut, poate a distantei, cel care ti-a ajuns in suflet, a ramas acolo, indiferent de circumstante si chiar in ciuda a ceea ce credeai sau vroiai sa crezi?
Eu am fost aici pentru tine ieri, sunt azi si voi fi si maine! Sa iti amintesti asta mereu! Cand vei avea nevoie de mine, voi fi aici, langa tine, pentru tine!
Cuvinte și Gânduri 
Poate că și uitarea este o temă care trebuie studiată. Ce facem dacă amintirea celuilalt face pe cel din prezent să sufere? Ce ne facem dacă sunte prezenți cu gândul la cel trecut și suntem absenți de lângă cel prezent? Ce ne facem?
Ai dreptate. Sunt intrebari bune…de multe ori cand ne agatam de trecut si vrem sa il transformam in prezent ajungem sa avem parte de un prezent invaluit in durere. Si cat timp nu renuntam la trecut sau macar nu hotaram sa il facem actual, nu prea avem ce face