Check out “Circle Bounce”

Sotul meu a creat un joc chiar misto. Incearca si tu! 
https://play.google.com/store/apps/details?id=com.Home.CircleBounce

Advertisements

Inceput de poveste

Doamne, ce frumos se pot aseza lucrurile! Cand te astepti mai putin vine un val care te duce departe, care face trecerea de la agonie la fericire deplina!…
WP_20160730_20_47_54_Pro
Cel mai frumos vis e realitatea, daca viata e traita cu adevarat… Sunt multe de povestit… Sunt multe de zis… Dar cel mai important sunt multe de trait…

To be continued….

Doar povestea s-a sfarsit, nu si dragostea

Si au trecut doi ani de atunci!

Cuvinte și Gânduri

Rose_and_Guitar_by_ambie_bambi

Ti-ai dorit vreodata sa ai inima de gheata? Pur si simplu, sa nu iti mai pese, sa nu te mai gandesti la ce a fost, la ce este sau la ar fi putut fi?… Sa uiti cu adevarat, sa uiti definitiv? Si totusi, sa nu vrei nimic din toate astea, ci sa iti doresti din suflet ca sa traiesti trecutul, clipa de clipa?

View original post 87 more words

Ziua Ipocriziei…

ipocrizieZiua planetei…azi toata lumea se gandeste la mediu si la planeta… De ce sa nu fim in trend si sa nu impanzim retelele de socializare cu mesaje din aceasta tema? Adica ce daca anul are 365( sau 366) de zile? Ajunge o zi, restul nu mai conteaza… Nu trebuie sa ne gandim la viitor zi de zi… De ce am face asta?
Azi toata lumea merge pe biciclete si se plange ca nu sunt piste suficiente si corespunzatoare… Recunosc, nu am o bicicleta(am vandut-o ca nu aveam spatiu unde sa o tin, iar in scara blocului e cam riscant), dar cand am chef sau nevoie inchiriez una(la noi in Oradea pretul e super ok)Stiu ca nu sunt conditii ideale, dar nici pietonii nu au loc de multe ori pe unde sa treaca… Sa nu mai zic ca pe o portiune de 7 metri latime e drum pe doua sensuri, parcare, pista de bicilete si trotuar… Si atunci, doar nervi si rabdare sa ai… Dar nu despre asta e vorba, e vorba ca cei care se plang de proasta calitate a pistelor aduc deseori ca argument in favoarea lor ca e un mijloc de deplasare economic, dar uita sa se gandeasca la mediu cand isi lasa telefonul la incarcat intreaga noapte in loc de cele 2 ore cat are nevoie bateria ca sa reajunga la capacitate maxima, cand nu sorteaza gunoiul, cand lasa router-ul pornit chiar daca nu sunt acasa  sau cand lasa becul aprins in bucatarie desi ei sunt in alta camera si ar mai fi exemple…
Nu am nimic cu biciclistii, dar nu imi place ipocrizia… Hai sa incercam sa facem lucrurile pana la capat, nu doar de un lucru dupa care sa dam vina pe X si pe Y in timp ce noi facem lucruri care se contrazic…. Cei care incep un lucru si se tin de el merita tot respectul!

Unde ramane pacea?

Ne plangem mereu… Sa ai dulapul plin cu haine, dar nu ai cu ce te imbraca, adica e de inteles, cum sa porti aceeasi tinuta de doua ori. Ne plangem ca nu avem suficienti bani, ca ne-am ingrasat, ca suntem prea slabi,ca nu am mers in calatoria mult asteptata, ca persoana de care ne place nici nu ne baga in seama.

Si cu pacea cum ramane? Oare nu tocmai de asta alaturi de credinta si sanatate, avem mai mare nevoie? Pace in aceasta lume si pace in sufletele noastre! In acest prezent in care razboaiele, atentatele, accidentele si crimele sunt tot mai multe si mai dese, cred ca pacea ne lipseste mai mult… Si din pacate, atata timp cat noi insine nu incercam sa fim mai buni cu fiecare zi care trece, nu se va schimba nimic… Pentru ca orice am face, are o reflexie mai mica sau mai mare, directa sau indirecta pentru tot ceea ce e in jurul nostru… Nu putem astepta ca totul sa fie pace si bucurie, atat timp cat noi facem nimic pentru asta… Iar orice schimbare durabila se face cu pasi mici, dar siguri…

Sa stam asteptand ca totul sa vina de la ceilalti nu e o solutie, nu a fost niciodata si nici nu va fi vreodata… Sa facem macar ce tine de noi, sa incercam sa devenim oameni de calitate care sa caute si bunastarea celorlati, nu doar a propriei persoane…

Click on “Continue reading” for English version

Continue reading

Mamă zi de zi

A trecut un an, dar tot păstrez credința aceasta: ziua mamei e în fiecare zi, nu doar de 8 Martie, așa că dragilor, precum “slujba” lor e 24h/24h, tot așa să le facem să se simtă apreciate zi de zi! Chiar merită asta!

Cuvinte și Gânduri

wpid-screenshot_2015-03-08-10-36-30-1.png

Da, e 8 Martie! Și peste tot găsim flori pentru femei și mame, mesaje cu textul “La mulți ani, mama!,  “Te iubesc, mama!”, “Mulțumesc, mami!” și altele asemenea. Nu zic ca nu e un gest frumos, dar e de ajuns? Nu merită mama mai mult decât atât?  Să se simtă iubită și  apreciată zi de zi? Și nu merită să ii demonstrăm asta prin fapte, ajutând-o, și nu doar prin niște cuvinte?

View original post 183 more words

Despre ce e vorba?

hqdefault

E 6 decembrie si toata lumea stie de mos Nicolae. Primul lucru care ne vine in minte sunt cadourile pentru copii, proprii copii sau ai apropiatilor: dulciuri, papusa mult visata de fetite, masina mult dorita de baietei… Dar oare doar despre asta e vorba? Doar despre cadouri pentru cei din familia si cunostintele noastre?  Continue reading

Iubeste-ți viața! Cu bune și rele!

Si pana la urma, in viata tuturor vine o zi cand e greu, cand nu stim incotro sa mergem, nici unde ne indreptam, cand ne hranim cu amintiri care dor, cand nu intelegem de ce se intampla unele lucruri, cand totul pare fara sens, cand nu mai avem putere sa speram, nici sa visam, cand vrem sa dam timpul inapoi si sa ramanem in trecut…

i-love-my-life

Si ne intrebam: “De ce? De ce eu?”… Stiti de ce?… Pentru ca timpul trece si a venit vremea sa trecem la un nou nivel, sa mai crestem si sa ne mai maturizam putin, iar pentru asta e nevoie si de asemenea momente.  Continue reading

O singura iubire

20150813_212253_LLS

Unii zic ca in viata iubim de mai multe ori. Dar eu zic ca iubim cu adevarat o singura data…restul sunt iluzii…o singura data suntem capabili sa sacrificam totul pentru o iubire oarba… o singura data il intalnim pe cel/cea care ne e dat/data, o singura iubire ramane mereu in sufletul nostru…restul se uita… de ce? pentru ca restul sunt iluzii nascocite de dorinta de a iubi, iar asta nu e iubire.

Din jocurile copilăriei: Leapșa

Săptămâna trecută a ajuns și la mine fenomenul ”Liebster award – Discover new blogs!”, zis și “Leapșa”. Regulile jocului sunt simple: se răspunde la întrebările pe care le-ai primit, pui alte 11 întrebări și nominalizezi 11 bloguri care să continue Leapșa. Evident că nu e obligatoriu să participi, dar e fain și interesant. La mine, Leapșa a ajuns datorită Gânduri de primăvară. Fiind în vacanță, nu am reușit să răspund, iar între timp, Minafla (Narcisa) m-a nominalizat și ea să răspund la câteva întrebări. Deci ce aș putea face acum că m-am întors acasă, altceva decât să răspund la ambele seturi de întrebări? Așa că, dragelor, nu îmi mai rămâne decât să vă mulțumesc că m-ați ales să duc jocul mai departe. Așadar, să începem!    Continue reading

Miercurea fără cuvinte (24)

Vamos a la Fiesta o a la playa?

Ce alegem?

Mergem la magazin des (fie intr-un supermarket, fie intr-un magazin de haine) si avem de ales: sa alegem strict ce avem nevoie(intocmita de altcineva ) sau doar bunatati si lucruri care ne tenteaza sau si una si alta. Sa zicem ca Atalia are o lista de cumparaturi intocmita de acasa si o respecta cu strictete, desi ar vrea sa mai cumpere inca ceva pe langa, dar rezista si dupa ce ajunge acasa si isi da seama ca nu ii e de ajuns ce a cumparat. Daiadela are si ea o lista de cumparaturi, dar in schimb isi permite si cateva abateri de la lista, fara sa exagereze. Anabela insa nu are o lista. Merge la cumparaturi si alege tot ce ii atrage atentie. Apoi cand ajunge acasa, isi da seama ca de fapt nu are nevoie de tot ce si-a cumparat, ba din contra,  unele lucruri chiar o incomodeaza…

Si acum sa vedem… cu ce seamana asta? Oare nu seamana cu modul in care alegem sa ne traim viata si de ce fel de oameni, de caractere, de suflete suntem.
Continue reading

Trăiește clipa…

Cred ca toți am auzit măcar o dată expresia ”Trăiește clipa”, ba chiar sunt sigură că măcar o dată fiecare am primit îndemnul acesta. Dar aceste două cuvinte nu sunt decât o parte a sfatului complet, de fapt această expresie reprezintă, într-un fel, extragerea din context a adevăratei semnificații a citatului complet care sună astfel:

Trăiește clipa ca și cum ar fi ultima, dar planifică-ți viața ca și cum ai trăi veșnic!

portal Continue reading

Dupa un an: cu bune si rele, cu vise si durere…

slide_150916_53168

Zilele trecute s-a implinit un an de cand am scris prima data pe acest blog… Intentia mea era sa postez atunci ceva special pe blog, dar lucrurile nu au fost asa… Viata mi-a demonstrat inca odata ca planurile de acasa nu se potrivesc cu cele din targ… Iar ceea ce credeam ca va fi o zi linistita si senina, s-a transformat brusc si total pe neasteptate intr-o lovitura puternica, una dintr-aceea dupa care nu iti revii usor, mai ales cand aceasta situatie s-a repetat la scurt timp dupa una identica si cu precadere atunci cand nu are de suferit doar o persoana, ci mai multe… Dar ce sa-i faci? Viata merge inainte cu bune si rele! Cand ne e bine, nici ca ne pasa de rau, atunci parca lumea ne apartine, parca putem orice, dar in fata problemelor nu prea ai ce face decat sa te resemnezi si sa accepti prezentul, asa cum e, mai ales in cazul situatiilor ireversibile(chiar daca se zice ca totul poate fi schimbat, ca nu e niciodata prea tarziu, ei bine, uneori lucrurile sunt asa cum sunt si nu pot fi schimbate, sau cel putin nu de noi, care la urma urmei suntem doar niste oameni, avem un suflet si un trup care danseaza pe scena vietii pana vine acel moment in care pamantul se intoarce in pamant…si cum sa nu ti se rupa sufletul in bucati cand ii vezi pe cei dragi cufundati intr-o durere sfasietoare?).
Continue reading

Singura in tara mea…

Nu cred ca poate fi ceva mai dureros de atat…

Adela Chirica Blog

image Sunt  Adela , am 36 de ani si un copilas minunat, un supererou,Davis, de 8 ani, bolnav de Sindrom Dravet, o forma de epilepsie incurabila.

Il cresc singurica si consider asta un privilegiu, nicidecum un sacrificiu!

De-a lungul acestor 8 ani, ne-a fost mai mult rau decat bine, am petrecut copilaria lui in spitale, perfuzii si ambulante! Acolo ne-am petrecut sarbatorile si zilele de nastere.

Era sa il pierd de nenumarate ori, insa mereu, el a decis sa ramana alaturi de mine si sa nu ma paraseasca. E tot ce am eu pe lume. Fara el, as muri intr-o clipa!

Am luptat mult sa ajungem unde suntem acum, adica la scoala, veseli si voiosi si plini de viata. Am platit in ore de terapii timpul nostru liber, in care alti copii erau in parc sau la joaca.

Dar a meritat!

Insa niciodata problemele noastre nu se termina… Si mereu trebuie…

View original post 458 more words